Asa a inceput o alta etapa din viata mea
Să vă povestesc cum am ajuns la MasterChef… :))) O întreagă poveste, de citit mai ales de către cei care nu cred în destin.
După 8 ani am decis să pășesc din nou pe pământul Românesc. Trăiam de 11 ani în Italia, dar în ultimii 8 ani nu am venit nici măcar o dată acasă, lipsa de tip… copii… scoală… munca… geloziile fostului soț… toate adunate m-au ținut departe de casă.
Dar într-o bună zi, când deja fetița mea cea mai mică se făcuse măricică și putea călători, mi-am zis “STOP! Vreau acasă”. Pur și simplu îmi doream să respir din nou aerul de acasă, să simt gustul legumelor din gradina mamei mele, să umblu desculță prin gradină şi să mă duc dimineața la vecină să cumpăr lapte de vacă, lapte căruia în momentul când iți pune mamaie sticla în mână încă simți căldură ugerului.
Și astea sunt doar câteva dintre motivele pentru care voiam o vacanţă ACASĂ…..
Într-una dintre acele zile de vară, întâlnindu-mă cu prieteni și începând o discuție culinară, la un moment dat cineva spune:

– Ce mai vrei să mă înveți tu pe mine bucătărie? Eu am fost la mastechef.
Continuarea discuției nu mi-o amintesc.
Atât mi-a rămas în minte, „MasteChef”.
Revin în Italia și după câteva zile în mintea mea apare iar „MasterChef”. Deschid calculatorul și tastez “MasterChef România”. Apare mare scris pe home page PRESELECȚII. ? Da, mă înscriu.

După o lună sunt chemată pentru preselecțiile preliminare, da, acelea la care s-au prezentat câteva mii de persoane. Iau mașină, pentru că m-au sunat și în ultimul moment. Acum, la câțiva ani distantă și după ce am trecut prin câteva studiouri de televiziune, nu mi se mai pare ceva ieșit din comun.
Mi s-a intaplat o dată să fiu chemată pentru un spot la ora 9 şi să începem înregistrările la ora 6 seara. Închidem paranteza.

Iau mașină, conduc 23 de ore până în Buzău, dorm 2 ore, fac cumpărăturile, stau toată ziua în bucătărie să gătesc… de fapt cred că am terminat pe la ora 12 noaptea, am dormit iar 2 ore, apoi am plecat la București. Mi s a spus să fiu acolo la ora 7 cel târziu.

Au fost ore lungi de așteptare. În sfârșit, după amiaza, pe la ora 4, am dat interviul, după care am plecat înapoi în Italia. Bineînțeles, cele 23 de ore de condus non stop tot eu mi le-am făcut :))))

Urma să fiu contactată. Eu am lăsat numărul de telefon al fratelui meu. Undeva înainte de Crăciun îmi aduc aminte și îl sun pe fratele meu să îl inteb dacă a fost sunat de protv.
Raspuns sec: ”NU. Ce crezi mai?! Ăia au totul aranjat”. A doua zi văd că mă sună fratele meu. Nu răspund, eram cu munca, copiii și o grămadă de alte lucruri de făcut printre care și cina. :))) Nu mai am apucat să îmi fac timp să gătesc, venise deja ora cinei și mă decid să mă duc să cumpăr pizza. Între timp, fratele meu m-a mai sunat de câteva ori.

Când așteptăm pizza mă decid să sun, că tot aveam puțin timp la dispoziție și, de obicei, când aveam timp nu îl foloseam niciodată pentru mine. Dar ăsta este alt aspect despre care va voi povesti altă dată. Îl sun și entuziasmat îmi spune că l-au sunat de la ProTV.
Eu îl rog să termine cu miștourile şi să mă lase că am avut o zi destul de încărcată. El insistă și îmi spune că e necesar să sun exact în seara respectivă. :)))) Nu va spun cât am râs.
Mi-a trimis numărul de telefon și credeți-mă pe cuvânt eram aproape sigură că îmi va răspunde un prieten să îmi spună că a fost o glumă.
În schimb mi-a răspuns o domnișoară foarte drăguță care mi-a spus că am trecut de etapa preliminară și următoarea etapă va fi în ianuarie. Iar dacă voi trece și de aceea va trebui să intru în cantonament.

Și am intrat. Aproximativ 2 luni de zile am stat într-o vilă undeva într-o pădure de la marginea unui sat :)))) Dar A MERITAT TOT EFORTUL FIZIC ȘI MENTAL pe care l-am depus în tot acest timp.